| 1 După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon şi cu ei nişte maoniţi au pornit cu război împotriva lui Iosafat.
| 1 Dupa aceasta au venit Moabitii si dimpreuna cu ei au venit si Amon asupra lui Iosafat cu razboi. |
| 2 Au venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zicând: "O mare mulţime înaintează împotriva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sunt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi."
| 2 Atunci au venit unii si au spus lui Iosafat, zicand: "Vine o mare multime de popor impotriva ta de dincolo de mare, din Siria; si iata-i se afla la Hataton-Tamar, adica la Enghedi". |
| 3 În spaima sa, Iosafat şi-a îndreptat faţa să caute pe Domnul şi a vestit un post pentru tot Iuda.
| 3 La vestea aceasta s-a infricosat Iosafat si si-a indreptat fata sa, ca sa caute pe Domnul facand cunoscut tuturor din tot Iuda ca sa posteasca. |
| 4 Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul.
| 4 Deci s-a adunat Iuda ca sa ceara ajutor de la Domnul si au venit din toate cetatile lui Iuda ca sa roage pe Domnul. |
| 5 Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curţii celei noi.
| 5 Iar Iosafat a stat in mijlocul adunarii lui Iuda si a Ierusalimului, la templul Domnului dinaintea curtii noi |
| 6 Şi a zis: "Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?
| 6 Si a zis: "Doamne Dumnezeul parintilor nostri! Nu esti Tu oare Dumnezeu in cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor si n-ai Tu oare in mana Ta taria si puterea, incat nimeni nu este sa-ti stea tie impotriva? |
| 7 Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău, Israel, şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te iubea?
| 7 Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei tari din fata poporului Tau Israel si ai dat-o pe veci urmasilor lui Avraam, pe care il iubeai? |
| 8 Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit în ea un Locaş Sfânt pentru Numele Tău, zicând:
| 8 Si ei s-au asezat in ea si ti-au zidit templu sfant numelui Tau, zicand: |
| 9 "Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfăţişa înaintea Casei acesteia şi înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei mântui!"
| 9 De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepseste, sau vreo boala molipsitoare, sau foamete, si noi vom sta inaintea templului acesta si inaintea fetei Tale - caci numele Tau este in templul acesta - si vom striga in stramtorarea noastra, catre Tine, Tu sa ne asculti si sa ne izbavesti. |
| 10 Acum iată, fiii lui Amon şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit lui Israel să intre când venea din ţara Egiptului - căci s-a abătut de la ei şi nu i-a nimicit -
| 10 Si acum, iata Amonitii, Moabitii si locuitorii muntelui Seir, prin tara carora Tu nu le-ai ingaduit Israelitilor sa treaca, cand veneau ei din pamantul Egiptului, ci au trecut pe langa ei si nu i-au nimicit, |
| 11 iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire!
| 11 Iata ei vor sa ne rasplateasca, fiindca au venit sa ne izgoneasca din stapanirea Ta care ne-ai dat-o de mostenire. |
| 12 O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi care înaintează împotriva noastră şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!"
| 12 Dumnezeul nostru, judeca-i Tu, caci noi n-avem nici o putere impotriva acestei mari multimi care a venit asupra noastra si nu stim ce sa facem; dar ochii nostri ne sunt la Tine". |
| 13 Tot Iuda stătea în picioare înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor.
| 13 Si stateau toti Iudeii inaintea fetei Domnului si copiii cei mici ai lor, femeile lor si feciorii lor. |
| 14 Atunci Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levitul, dintre fiii lui Asaf.
| 14 Atunci S-a pogorat Duhul Domnului in mijlocul adunarii peste Iahaziel, fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui Asaf |
| 15 Şi Iahaziel a zis: "Ascultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: "Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţumi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.
| 15 Si acesta a zis: "Ascultati toti ai lui Iuda si locuitorii Ierusalimului, si tu rege Iosafat! Asa zice Domnul catre voi: Sa nu va temeti, nici sa va spaimantati de multimea aceasta mare, caci razboiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu. |
| 16 Mâine coborâţi-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ, şi-i veţi găsi la capătul văii, în faţa pustiului Ieruel.
| 16 Maine sa plecati impotriva lor; iata ei urca coasta tit si aveti sa-i gasiti in capatul vaii din fata pustiei Ieruel. |
| 17 Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi; mâine, ieşiţi-le înainte, şi Domnul va fi cu voi!"
| 17 Nu voi aveti sa va luptati de asta data; dar insirati-va, stati si priviti izbavirea Domnului, pe care o va trimite El voua. Iuda si Ierusalime! Sa nu va temeti, nici sa va spaimantati! Sa le iesiti maine inainte si Domnul va fi cu voi!" |
| 18 Iosafat s-a plecat cu faţa la pământ, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui.
| 18 Atunci s-a plecat Iosafat cu fata la pamant, de asemenea si toti Iudeii si locuitorii Ierusalimului au cazut inaintea Domnului, ca sa se inchine Domnului. |
| 19 Leviţii dintre fiii chehatiţilor şi dintre fiii coreiţilor s-au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
| 19 Apoi. s-au sculat levitii dintre fiii lui Cahat si dintre fiii lui Core, ca sa laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte tare. |
| 20 A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustiul Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: "Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti."
| 20 Si s-au sculat ei de dimineata tare si au iesit sa se duca in pustiul Tecoa; pe cand ieseau ei, a stat Iosafat si a zis: "Ascultati-ma Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveti incredere in Domnul Dumnezeul vostru si fiti tari! Aveti incredere in proorocii Lui si veti izbuti cu bine!" |
| 21 Apoi, în învoire cu poporul, a numit nişte cântăreţi care, îmbrăcaţi cu podoabe sfinte şi mergând înaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: "Lăudaţi pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac!"
| 21 Apoi s-a sfatuit el cu poporul si a randuit cantareti care sa cante Domnului, ca, iesind acestia in podoabe sfinte inaintea celor inarmati, sa preamareasca si sa zica: "Slaviti pe Domnul, ca in veac este mila Lui!" |
| 22 În clipa când au început cântările şi laudele, Domnul a pus o pândă împotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi împotriva celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi.
| 22 Dar cand au inceput ei sa scoata strigate de lauda si sa preamareasca, Domnul a starnit neintelegeri intre Amoniti si Moabiti si intre locuitorii muntelui Seir, care venisera in Iuda, si au fost batuti; |
| 23 Fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăvârşire şi să-i prăpădească. Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească.
| 23 Caci s-au sculat Amonitii si Moabitii impotriva locuitorilor muntelui Seir, batandu-i si starpindu-i; iar cand au sfarsit cu locuitorii din Seir, atunci au inceput sa se ucida si ei unul pe altul. |
| 24 Când a ajuns Iuda pe înălţimea de unde se zăreşte pustiul, s-au uitat înspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte întinse pe pământ, şi nimeni nu scăpase.
| 24 Si cand cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul si s-au uitat la acea multime de lume, iata toti erau starvuri cazute pe pamant si nici unul nu era teafar. |
| 25 Iosafat şi poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe şi au luat atât de multe că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă.
| 25 Atunci a venit Iosafat si poporul lui ca sa adune prada; si au gasit la ei multe bogatii, haine si lucruri scumpe si au adunat atata cat nu puteau sa duca. Trei zile au adunat, atat de multa prada au aflat. |
| 26 A patra zi, s-au strâns în valea Beraca unde au binecuvântat pe Domnul; de aceea au numit locul acesta valea Beraca, nume care i-a rămas până în ziua de azi.
| 26 Iar in ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindca acolo binecuvantasera ei pe Domnul. Pentru aceasta se si cheama locul acela Valea Binecuvantarii pana in ziua de azi. |
| 27 Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, în frunte cu Iosafat, au plecat veseli şi s-au întors la Ierusalim, căci Domnul îi umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmaşii lor.
| 27 Apoi toti barbatii din Iuda si din Ierusalim si cu Iosafat in fruntea lor s-au intors foarte voiosi la Ierusalim, pentru ca Domnul le daduse biruinta asupra vrajmasilor lor. |
| 28 Au intrat în Ierusalim şi în Casa Domnului în sunete de lăute şi de harpe şi trâmbiţe.
| 28 Si au venit in Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe si cu trambite. |
| 29 Groaza Domnului a apucat toate împărăţiile celorlalte ţări, când au auzit că Domnul luptase împotriva vrăjmaşilor lui Israel.
| 29 Si frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pamantului, cand au auzit ca Insusi Domnul a luptat impotriva vrajmasilor lui Israel. |
| 30 Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită, şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur.
| 30 Dupa aceea domnia lui Iosafat a fost in liniste, pentru ca Dumnezeu i-a dat odihna din toate partile. |
| 31 Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Azuba, fata lui Şilhi.
| 31 Asa a domnit Iosafat peste Iuda. Cand s-a facut rege, el era de treizeci si cinci de ani si douazeci si cinci de ani a domnit in Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Silhi. |
| 32 El a mers pe calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut deloc, făcând ce este bine înaintea Domnului.
| 32 El a tinut drumul lui Asa, tatal sau si nu s-a dat in laturi de loc, facand tot fapte ce erau placute in ochii Domnului. |
| 33 Numai că înălţimile n-au fost îndepărtate, şi poporul tot n-avea inima strâns lipită de Dumnezeul părinţilor săi.
| 33 Numai inaltimile n-au fost de tot indepartate si nici poporul nu se indreptase inca cu tarie catre Dumnezeul parintilor lor. |
| 34 Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprinsă în cartea împăraţilor lui Israel.
| 34 Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintai pana la cele din urma, se afla scrise in istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, si sunt trecute si in cartea regilor lui Israel. |
| 35 După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a unit cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită.
| 35 Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat in legatura cu Ohozia, regele lui Israel, care petrecea in faradelegi, |
| 36 S-a unit cu el ca să zidească nişte corăbii, care să meargă la Tarsis, şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber.
| 36 Si s-a intovarasit cu el, ca sa faca corabii, spre a fi trimise la Tarsis; si corabiile le-au facut ei la Etion-Gheber. |
| 37 Atunci Eliezer, fiul lui Dodava din Mareşa, a prorocit împotriva lui Iosafat şi a zis: "Pentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea." Şi corăbiile au fost sfărâmate şi n-au putut să se ducă la Tarsis.
| 37 Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Maresa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicand: "Fiindca tu ai intrat in legatura cu Ohozia, de aceea Domnul ti-a sfaramat lucrurile tale". Si s-au spart corabiile si n-au mai putut sa mai mearga la Tarsis. |
