| 1 Am hotărât, dar, în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare.
| 1 Si am judecat in mine aceasta, sa nu vin iarasi la voi cu intristare. |
| 2 Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine?
| 2 Caci daca eu va intristez, cine este cel care sa ma inveseleasca, daca nu cel intristat de mine? |
| 3 Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sunt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.
| 3 Si v-am scris voua aceasta, ca nu cumva la venirea mea sa am intristare de la aceia care trebuie sa ma bucure, fiind incredintat despre voi toti ca bucuria mea este si a voastra a tuturor. |
| 4 V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.
| 4 Caci din multa suparare si cu inima stransa de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca sa va intristati, ci ca sa cunoasteti dragostea pe care o am cu prisosinta catre voi. |
| 5 Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.
| 5 Si daca m-a intristat cineva, nu pe mine m-a intristat, ci in parte - ca sa nu spun mai mult - pe voi toti. |
| 6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de cei mai mulţi;
| 6 Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta data de catre cei mai multi. |
| 7 aşa că, acum, este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.
| 7 Asa incat voi, dimpotriva, mai bine sa-l iertati si sa-l mangaiati, ca sa nu fie coplesit de prea multa intristare unul ca acesta. |
| 8 De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el;
| 8 De aceea va indemn sa intariti in el dragostea. |
| 9 căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în totul.
| 9 Caci pentru aceasta v-am si scris, ca sa cunosc incercarea voastra, daca sunteti ascultatori in toate. |
| 10 Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu - dacă am iertat ceva - am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos,
| 10 Iar cui ii iertati ceva, ii iert si eu; pentru ca si eu, daca am iertat ceva, am iertat pentru voi, in fata lui Hristos, |
| 11 ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.
| 11 Ca sa nu ne lasam covarsiti de satana, caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute. |
| 12 Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă în Domnul,
| 12 Si venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, si usa fiindu-mi deschisa in Domnul, |
| 13 n-am avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună de la fraţi şi am plecat în Macedonia.
| 13 N-am avut odihna in duhul meu, fiindca n-am gasit pe Tit, fratele meu, ci despartindu-ma de ei, am plecat in Macedonia. |
| 14 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui.
| 14 Multumire fie adusa deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori in Hristos si descopera prin noi, in tot locul, mireasma cunostintei Sale! |
| 15 În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării:
| 15 Pentru ca suntem lui Dumnezeu buna mireasma a lui Hristos intre cei ce se mantuiesc si intre cei ce pier; |
| 16 pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?
| 16 Unora, adica, mireasma a mortii spre moarte, iar altora mireasma a vietii spre viata. Si pentru acestea, cine e destoinic? |
| 17 Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
| 17 Caci nu suntem ca cei multi, care strica cuvantul lui Dumnezeu, ci graim ca din curatia inimii, ca de la Dumnezeu inaintea lui Dumnezeu, in Hristos. |
