| 1 Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas
| 1 Va aduc aminte, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ati si primit-o, intru care si stati, |
| 2 şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.
| 2 Prin care si sunteti mantuiti; cu ce cuvant v-am binevestit-o - daca o tineti cu tarie, afara numai daca n-ati crezut in zadar S |
| 3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
| 3 Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi; |
| 4 că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
| 4 Si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi; |
| 5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
| 5 Si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece; |
| 6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
| 6 In urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi, iar unii au si adormit; |
| 7 În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
| 7 Dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; |
| 8 După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.
| 8 Iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie. |
| 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
| 9 Caci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu. |
| 10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.
| 10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; si harul Lui care este in mine n-a fost in zadar, ci m-am ostenit mai mult decat ei toti. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. |
| 11 Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
| 11 Deci ori eu, ori aceia, asa propovaduim si voi asa ati crezut. |
| 12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?
| 12 Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este inviere a mortilor? |
| 13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
| 13 Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. |
| 14 Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.
| 14 Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra. |
| 15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.
| 15 Ne aflam inca si martori mincinosi ai lui Dumnezeu, pentru ca am marturisit impotriva lui Dumnezeu ca a inviat pe Hristos, pe Care nu L-a inviat, daca deci mortii nu inviaza. |
| 16 Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.
| 16 Caci daca mortii nu inviaza, nici Hristos n-a inviat. |
| 17 Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,
| 17 Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre; |
| 18 şi prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.
| 18 Si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit. |
| 19 Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!
| 19 Iar daca nadajduim in Hristos numai in viata aceasta, suntem mai de plans decat toti oamenii. |
| 20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.
| 20 Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti. |
| 21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.
| 21 Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. |
| 22 Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
| 22 Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia. |
| 23 dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
| 23 Dar fiecare in randul cetei sale: Hristos incepatura, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui, |
| 24 În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.
| 24 Dupa aceea, sfarsitul, cand Domnul va preda imparatia lui Dumnezeu si Tatalui, cand va desfiinta orice domnie si orice stapanire si orice putere. |
| 25 Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
| 25 Caci El trebuie sa imparateasca pana ce va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale. |
| 26 Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
| 26 Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, este moartea. |
| 27 Dumnezeu, în adevăr, "a pus totul sub picioarele Lui". Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
| 27 "Caci toate le-a supus sub picioarele Lui". Dar cand zice: "Ca toate I-au fost supuse Lui" - invederat este ca afara de Cel care I-a supus Lui toate. |
| 28 Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
| 28 Iar cand toate vor fi supuse Lui, atunci si Fiul insusi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu sa fie toate in toti. |
| 29 Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?
| 29 Fiindca ce vor face cei care se boteaza pentru morti? Daca mortii nu inviaza nicidecum, pentru ce se mai boteaza pentru ei? |
| 30 Şi de ce suntem noi în primejdie în orice clipă?
| 30 De ce mai suntem si noi in primejdie in tot ceasul? |
| 31 În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
| 31 Mor in fiecare zi! V-o spun, fratilor, pe lauda pe care o am pentru voi, in Hristos Iisus, Domnul nostru. |
| 32 Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morţii, atunci "să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri".
| 32 Daca m-am luptat, ca om, cu fiarele in Efes, care imi este folosul? Daca mortii nu inviaza, sa bem si sa mancam, caci maine vom muri! |
| 33 Nu vă înşelaţi: "Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune".
| 33 Nu va lasati inselati. Tovarasiile rele strica obiceiurile bune. |
| 34 Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.
| 34 Treziti-va cum se cuvine si nu pacatuiti. Caci unii nu au cunostinta de Dumnezeu; o spun spre rusinea voastra. |
| 35 Dar va zice cineva: "Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?"
| 35 Dar va zice cineva: Cum inviaza mortii? Si cu ce trup au sa vina? |
| 36 Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi.
| 36 Nebun ce esti! Tu ce semeni nu da viata, daca nu va fi murit. |
| 37 Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.
| 37 Si ceea ce semeni nu este trupul ce va sa fie, ci graunte gol, poate de grau, sau de altceva din celelalte; |
| 38 Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.
| 38 Iar Dumnezeu ii da un trup, precum a voit, si fiecarei seminte un trup al sau. |
| 39 Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.
| 39 Nu toate trupurile sunt acelasi trup, ci unul este trupul oamenilor si altul este trupul dobitoacelor si altul este trupul pasarilor si altul este trupul pestilor. |
| 40 Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti.
| 40 Sunt si trupuri ceresti si trupuri pamantesti; dar alta este slava celor ceresti si alta a celor pamantesti. |
| 41 Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.
| 41 Alta este stralucirea soarelui si alta stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor. Caci stea de stea se deosebeste in stralucire. |
| 42 Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire;
| 42 Asa este si invierea mortilor: Se seamana (trupul) intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune; |
| 43 este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere.
| 43 Se seamana intru necinste, inviaza intru slava, se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere; |
| 44 Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
| 44 Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc, este si trup duhovnicesc. |
| 45 De aceea este scris: "Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
| 45 Precum si este scris: "Facutu-s-a omul cel dintai, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urma cu duh datator de viata"; |
| 46 Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.
| 46 Dar nu este intai cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. |
| 47 Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer.
| 47 Omul cel dintai este din pamant, pamantesc; omul cel de-al doilea este din cer. |
| 48 Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
| 48 Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; si cum este cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. |
| 49 Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.
| 49 Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, sa purtam si chipul celui ceresc. |
| 50 Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
| 50 Aceasta insa zic, fratilor: Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu, nici stricaciunea nu mosteneste nestricaciunea. |
| 51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,
| 51 Iata, taina va spun voua: Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba, |
| 52 într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.
| 52 Deodata, intr-o clipeala de ochi la trambita cea de apoi. Caci trambita va suna si mortii vor invia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba. |
| 53 Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
| 53 Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire. |
| 54 Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
| 54 Iar cand acest (trup) stricacios se va imbraca in nestricaciune si acest (trup) muritor se va imbraca in nemurire, atunci va fi cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinta. |
| 55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?"
| 55 Unde iti este, moarte, biruinta ta? Unde iti este, moarte, boldul tau?". |
| 56 Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.
| 56 Si boldul mortii este pacatul, iar puterea pacatului este legea. |
| 57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!
| 57 Dar sa dam multumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinta prin Domnul nostru Iisus Hristos! |
| 58 De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.
| 58 Drept aceea, fratii mei iubiti, fiti tari, neclintiti, sporind totdeauna in lucrul Domnului, stiind ca osteneala voastra nu este zadarnica in Domnul. |
