| 1 O! de ai fi fratele meu, care a supt la ţâţele mamei mele! Când te-aş întâlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m-ar ţine de rău.
| 1 O, de mi-ai fi fost tu fratele meu si sa fi supt la sinul mamei mele, atunci pe ulita de te-ntalneam, cu drag, prelung te sarutam si nimeni nu-ndraznea osandei sa ma dea. |
| 2 Te-aş lua şi te-aş aduce acasă la casa mamei mele; ea m-ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.
| 2 Te-as fi luat si-n casa mamei te-as fi dus, in casa celei ce m-a nascut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus si eu cu drag ti-as fi dat vin bun si must de rodii. |
| 3 Mâna lui cea stângă să fie sub capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! -
| 3 Stanga sa este sub capul meu si cu dreapta-i ma cuprinde. |
| 4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. -
| 4 Fete din Ierusalim, va jur pe cerboaicele si gazele din camp, nu treziti pe draga mea pana nu-i va fi ei voia! |
| 5 Cine este aceea care se suie din pustiu, rezemată de iubitul ei şi zicând: "Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea"? -
| 5 Cine se inalta din pustiu, sprijinita de-al sau drag? Sub marul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a nascut si ti-a dat lumina zilei mama ta. |
| 6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
| 6 Ca pecete pe sanul tau ma poarta, poarta-ma pe mana ta ca pe o bratara! Ca iubirea ca moartea e de tare si ca iadul de grozava este gelozia. Sagetile ei sunt sageti de foc si flacara ei ca fulgerul din cer. |
| 7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.
| 7 Marea nu poate stinge dragostea, nici raurile s-o potoleasca; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispret ar fi respins acela. |
| 8 Avem o soră micuţă care n-are încă ţâţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni peţitorii?
| 8 Avem o mica surioara, care sani nu are inca. Ce-am face cu sora noastra, cand ea ar fi petita? |
| 9 Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar, dacă este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru. -
| 9 Zid de piatra de-ar fi ea, coroana de argint i-am face; iar usa dac-ar fi, cu lemn de cedru am captusi-o. |
| 10 Eu sunt un zid, şi ţâţele mele sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
| 10 Zid sunt eu acum si sanii mei sunt turnuri; drept aceea in ochii lui eu am aflat pacea. |
| 11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
| 11 Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucratorilor, s-o lucreze si sa-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint. |
| 12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! -
| 12 Via mea este la mine acasa; mia de sicli sa fie a ta, Solomoane, si doua sute numai pentru cei ce pazesc roadele ei! |
| 13 Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să-l aud! -
| 13 O, tu, ce in gradini salasluiesti, prietenii vor sa-ti asculte glasul; fa-ma sa-l aud si eu cu ei! |
| 14 Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne!
| 14 Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o caprioara fii, fii ca puiul cel de cerb, peste muntii cei imbalsamati! |
