| 1 Şi am auzit un glas tare care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: "Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!"
| 1 Si am auzit glas mare, din templu, zicand celor sapte ingeri: Duceti-va si varsati pe pamant cele sapte cupe ale maniei lui Dumnezeu. |
| 2 Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.
| 2 Si s-a dus cel dintai si a varsat cupa lui pe pamant. Si o buba rea si ucigatoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se inchinau chipului fiarei. |
| 3 Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.
| 3 Si al doilea inger a varsat cupa lui in mare, si marea s-a prefacut in sange ca de mort, si orice suflare de viata a murit, din cele ce sunt in mare. |
| 4 Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge.
| 4 Iar cel de al treilea a varsat cupa lui in rauri si in izvoarele apelor si s-au prefacut in sange. |
| 5 Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: "Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.
| 5 Si am auzit pe ingerul apelor, zicand: Drept esti Tu, Cel ce esti si Cel ce erai, Cel Sfant, ca ai judecat acestea: |
| 6 Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici."
| 6 Fiindca au varsat sangele sfintilor si al proorocilor, tot sange le-ai dat sa bea. Vrednici sunt! |
| 7 Şi am auzit altarul zicând: "Da, Doamne Dumnezeule atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!"
| 7 Si am auzit din altar, graind: Da, Doamne Dumnezeule, Atottiitorule, adevarate si drepte sunt judecatile Tale! |
| 8 Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
| 8 Si al patrulea inger a varsat cupa lui in soare si i s-a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui. |
| 9 Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
| 9 Si oamenii au fost dogoriti cu mare arsita si au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, si nu s-au pocait ca sa-I dea slava. |
| 10 Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.
| 10 Si al cincilea inger a varsat cupa lui pe scaunul fiarei si in imparatia ei s-a facut intuneric si oamenii isi muscau limbile de durere. |
| 11 Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor.
| 11 Si au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor si a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocait. |
| 12 Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din răsărit.
| 12 Si al saselea inger a varsat cupa lui in raul cel mare Eufrat si apele lui au secat, ca sa fie gatita calea imparatilor de la Rasaritul Soarelui. |
| 13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.
| 13 Si am vazut iesind din gura balaurului si din gura fiarei si din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca niste broaste. |
| 14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. -
| 14 Caci sunt duhuri diavolesti, facatoare de semne si care se duc la imparatii lumii intregi, sa-i adune la razboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atottiitorul. |
| 15 "Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!" -
| 15 Iata, vin ca un fur. Fericit este cel ce privegheaza si pastreaza vesmintele sale, ca sa nu umble gol si sa se vada rusinea lui! |
| 16 Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
| 16 Si i-au strans la locul ce se cheama evreieste Harmaghedon. |
| 17 Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: "S-a isprăvit!"
| 17 Si al saptelea inger a varsat cupa lui in vazduh si glas mare a iesit din templul cerului, de la tron, strigand: S-a facut! |
| 18 Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.
| 18 Si s-au pornit fulgere si vuiete si tunete si s-a facut cutremur mare, asa cum nu a fost, de cand este omul pe pamant, un cutremur atat de puternic. |
| 19 Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
| 19 Si cetatea cea mare s-a rupt in trei parti si cetatile neamurilor s-au prabusit, si Babilonul cel mare a fost pomenit inaintea lui Dumnezeu, ca sa-i dea paharul vinului aprinderii maniei Lui. |
| 20 Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.
| 20 Si toate insulele pierira si muntii nu se mai aflara. |
| 21 O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.
| 21 Si grindina mare, cat talantul, se pravali din cer peste oameni. Si oamenii hulira pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindina, caci urgia ei era foarte mare. |
